Ce înseamnă brandul Andreea Marin? Cât valorează el?

Andreea Marin Bănică în business: Sunt un negociator cinstit. Este ca mine sau deloc!

Andreea Marin Bănică este cunoscută ca director de programe şi prezentatoare a emisiunii “Surprize, Surprize”, dar şi a faptului că, în România, ea a fost sau este imaginea unor branduri precum Garnier, BMW Automobiles, Head & Shoulders, Cartier (bijuterii si accesorii). De asemenea, a realizat diverse interviuri şi documentare cu personalităţi internţionale, precum Harrison Ford, Liam Neeson, Larry Hagman, Richard Clayderman, Martin Lawrence, Beyonce, Liza Minnelli, Placido Domingo. A fost prima femeie jurnalist din România care a escaladat vârful Kilimanjaro. Acum are afaceri în diverse domenii şi spune, pentru MONEY.ro, care pot fi mişcările inspirate în această perioadă.

Ce înseamnă brandul Andreea Marin? Cât valorează el?

Cred că ar fi o infatuare pentru mine să vorbesc despre numele meu deja ca despre un brand. Alţii spun că este un brand şi cred că, dintr-un considerent pe care îl înţeleg, acela al durabilităţii acestui nume pe piaţă. Practic am construit din nimic destul de multe lucruri pe diverse direcţii, nu doar în televiziune, nu prea am avut eşec, şi atunci numele Andreea Marin Bănică asociat altor branduri sau altor idei de afaceri, nu neapărat celor care ţin de televiziune, înseamnă ceva durabil. Brandul Andreea Marin Bănică, dacă există, numai specialiştii o pot spune, mie mi se pare prea pretenţioasă abordarea. Cert e că tot ce am eu de făcut ca lucrurile să fie bune, din punctul meu de vedere, este să-mi fac treaba cu multă responsabilitate şi cu multă creativitate.

De ce crezi că firmele din România şi-au asociat numele cu al tău? De ce au dorit sa fii imaginea lor, să îi reprezinţi?

N-aş putea să fac reclamă unui brand în care chiar nu cred

Cred că oricine vrea să-şi asocieze imaginea cu un om care are succes în domeniul său, mai ales când e vorba de un domeniu foarte vizibil, pentru că împrumuţi ceva din ceea ce tu realizezi, împrumuţi din notorietatea ta acelui brand, aduci publicul tău către acel brand cu care te asociezi. Atunci când aleg un brand cu care accept să colaborez, pentru că nu orice ofertă este şi una de acceptat, trebuie să fie unul în care cred, pentru că n-aş putea să fac reclamă la ţigări, dacă eu nu fumez şi n-am fumat niciodată. N-aş putea să fac reclamă unui brand în care chiar nu cred, pentru că nu îl folosesc şi nici nu l-aş folosi vreodată. Nu pot minţi spunând că îl voi folosi. M-am asociat cu branduri de îngrijire a părului, de-a lungul timpului, cu maşini de lux, bijuterii de lux şi mai sunt şi alte poveşti publicitare alături de care am fost, bunuri de larg consum, pe care chiar le folosesc. E frumos pentru că asta te ajută să călătoreşti. De foarte multe ori filmările se fac undeva în străinătate, cu regizori de valoare, de la care ai de învăţat, cu oameni interesanţi, cu echipe internaţionale, iar jobul ăsta este foarte bine plătit, să nu ascundem lucrul acesta. Asta mă ajută să am un venit bun şi să pot dona mai departe un procent bun celor pe care vreau să-i ajut, aşa toată lumea are de câştigat.

Cât la sută din veniturile tale se duc în donaţii?

Este o decizie a mea de viaţă, nu mă obligă nimeni ca din ceea ce câştig să dau mai deaprte. E un gest de suflet şi vine, de undeva, din copilărie, când am avut o mare dramă în familie şi o mare pierdere venită odată cu această întâmplare nefericită. În momentul acela mă aflam, metaforic vorbind, într-o prăpastie şi Dumnezeu mi-a întins mâna şi m-a scos de acolo. Aşa că, după o astfel de întâmplare nefericită, începi să vezi altfel lucrurile şi datorită faptului că am reuşit să construiesc mai mult decât am nevoie. Trăiesc o viaţă civilizată. Nu tind şi nu am avut niciodată această tendinţă de a trăi într-un lux exorbitant, dincolo de bunul simt, deşi, limitele nu sunt stabilite de mine în acest punct. Cred că dacă pot, din ceea ce câştig eu, să dau mai departe şi altora mai puţin norocoşi, cred că nu e rău să o fac. Nu există un procent fix pe care mi l-am stabilit, dar, în principiu, afacerile bune care îmi ies, au această componentă: un procent pe care îl stabilesc şi în funcţie de sumă, pe care îl dăruiesc într-o cauză umanitară sau alta, fie că e vorba de copii, fie că e vorba de UNICEF, alături de care sunt de ani buni, fie că sunt bătrâni. De un an şi ceva am înfiinţat propria fundaţie, se numeşte “Preţuieşte viaţa”, care face lucuri bune pentru oameni, mai mici, mai mari. După forţa pe care eu o am. Chiar şi în această direcţie merg fondurile atunci când pot să-mi permit lucrul acesta.

Poţi să-mi dai un exemplu? Cât ai donat? Ai putea să dai exemple de campanii de care te-ai ocupat?

Discreţia în acest domeniu este foarte importantă

Nu-mi cere procente, nu-mi cere să fac bilanţuri. Am văzut că alte persoane publice stau cu creionul şi cu hârtia aproape şi îşi notează fiecare sumă pe care o donează, ca mai apoi să se laude cu asta. Nu-mi stă în fire lucrul ăsta. Ştiu că se ridică la ordinul milioanelor de euro donaţiile pe care le-am ajutat să se strângă prin munca mea voluntară sau cele pe care le-am făcut din propriile forţe, în total, în aceşti ultimi ani. Dar, să stau realmente şi să notez fiecare sumă să mă pot lăuda cu ea mai apoi, mi se pare cel puţin hilar. Mi se pare că n-aş mai face lucrurile de drag, ci doar pentru că aş avea cu ce să mă laud pe un post de televiziune, în mediul virtual sau în presă, ori nu-mi stă în fire lucrul acesta. Discreţia în acest domeniu este foarte importantă şi discreţia în ceea ce mă priveşte este bine cunoscută şi cred că ai mai multe de câştigat în afaceri dacă îţi vezi de treabă şi ţi-o faci bine, decât dacă ieşi mereu la înaintare cu câte o laudă. Asta e ideea mea, dar poate este una greşită, dacă alţii ştiu mai bine să facă lucrurile decât mine: Bravo lor!

Cum e să fii business woman?

E o preţiozitate. Business woman este deja un titlu onorific. Sunt un om care a pornit de la nimic şi care uşor, uşor şi-a făcut o microîntreprindere, pentru a-şi eficientiza venitul care venea dintr-un singur contract, dintr-o singură parte. Îmi spusese mie tata că e mai bine să iei banii pe firmă, decât să îi iei ca şi salariu… uite aşa a început aventura şi apoi am mai făcut încă o firmă, şi încă una, şi încă una şi apoi am făcut un holding şi aşa mai departe. Lucrurile s-au legat, am învăţat pas cu pas, nu sufăr de autosuficienţă şi mereu învăţ câte ceva. Îmi place asta, nu e o corvoadă pentru mine. La un moment dat, am adus alături de mine oameni mai inteligenţi decât mine, de la care am putut să învăţ, nu mi-e ruşine să fac asta, să am în echipa mea oameni mai instruiţi decât mine, pentru că nu poate fi decât un avantaj pentru mine lucrul ăsta.

Pot să te defineşti ca negociator? Eşti un negociator bun?

Sunt un negociator, mai degrabă, cinstit, aş spune, pentru că vin la negociere cu suma aia pe care vreau să obţin, pentru că ştiu că o merită munca mea, bine argumentată şi spun foarte clar: Asta vreau, din motivele astea. Nu-mi plac pierderile de vreme de genul: înaintez o sumă mai mare, pentru ca cel din faţa mea să aibă de unde să mai scadă puţin. Mă oboseşte, negocierea în sine, de fapt. Şi aşa că sunt cinstită, răspunsul meu este clar: Aşa sau deloc! Se pare că lucrurile sunt bine cântărite, pentru că nu prea am avut eşecuri din punctul ăsta de vedere, ceea ce înseamnă că argumentele pentru munca pe care o prestez sunt viabile şi mă bucură faptul că nu mi-am pierdut picioarele de pe pământ şi capul nu e pe undeva prin nori, ci sunt un om raţional, care ştie să cuantifice bine această muncă.

Cum s-a schimbat viaţa ta după Surprize? Te-a afectat această schimbare financiar sau a fost un pas înainte?

Nu putea să mă afecteze o schimbare care a fost voluntară. E o schimbare pe care eu am decis-o. Nu e o schimbare care a venit fără voia mea sau care a venit ca o surpriză neplăcută pentru mine. În momentul în care am rămas însărcinată, în mine s-au schimbat nişte lucruri… Am avut ani la rândul, milioane de privitori, succes în televiziune. Am avut tot ce aş fi putut să-mi doresc în punctul ăsta, dar nu am avut un copil şi în momentul în care am rămas însărcinată am început să văd altfel viaţa. Am început să-mi doresc alte lucruri, să am alte priorităţi şi mi-a fost clar că din momentul acela vreau să mă reconstruiesc, vreau să merg pe alte direcţii, ceea ce am şi făcut. Finaciar, de atunci, îmi merge mai bine. La noi, televiziunea nu aduce atâţia bani, aşa cum se întâmplă în străinătate, pentru că o persoană publică, nu-mi place termenul de vedetă şi de aceea nu-l folosesc atunci când mă refer la mine. O persoană publică, acolo, este foarte bine plătită. Este plătită regeşte, aş putea să spun, pe când la noi lucrurile nu stau chiar aşa, deşi, eram, într-adevăr, printre cele mai bine plătite persoane din televiziune, din ţara noastră. N-aş şti să fac un clasament. Nu am stat niciodată să verific salariile vecinilor, dar, bănuiesc că eram, oricum, în acel top. Cert este că, după aceea, am putut să mă concentrez, pentru că rotiţele se învârt şi neavând doar o singură direcţie în care să-mi pierd zilele şi nopţile… nu mai poţi respira atunci când pui tot sufletul într-un proiect amplu, cum a fost acela… realmente nu mai aveam timp pentru altceva, decât pentru mizilicuri, după aceea m-am concerntrat cu toată forţa mea pe alte direcţii, fie că a fost vorba de revista Business Woman, de documentare făcute în întreaga lume, dar, mai mult decât atât, m-am ocupat de imaginea unor oameni din top management, m-am ocupat de campanii mari făcute pentru companii, dincolo de campaniile umanitare.

Îţi lipseşte televiziunea? Te gândeşti să revii?

Televiziunea este o bucurie atunci când ştii să o faci cu tot sufletul

Nu prea, ca sa fiu sinceră! Priorităţile sunt altele acum. Sunt foarte implicată în alte proiecte frumoase şi atunci când îmi e dor de televiziune nu am decât să o fac. E foarte simplu: plec într-un colţ de lume surprinzător pentru mine. Călătoria e o modalitate de cunoaştere extraordinară şi în acelaşi timp fac şi un documentar de televiziune, ca la mama lui acasă. În ziua de azi, toată lumea care are o cameră mică de filmat acasă, crede că face documentare. Ei bine, nu aşa se fac lucrurile. Documentarul are o şcoală la bază, se face face într-un anumit fel. Am avut şansa de a lucra în echipă cu Călin Vrabie, un temerar specializat, la Londra, pe tema asta. De la el am învăţat multe. Eu mă ocup de partea de scenariu, sunt cel care intervievează, sunt scormonitorul, iar el se ocupă de regie şi de montaj. Lucrăm în echipă foarte bine. Uite aşa am văzut multe colţuri din lumea asta. Pe de altă parte, îmi place să fac interviuri cu oameni speciali de aici sau de departe. Sunt de notorietate galale umanitare de amploare pe care le organizez şi care îmi mai alină dorul de televiziune, atunci când el există. Televiziunea este o bucurie atunci când ştii să o faci cu tot sufletul şi când ştii să o faci într-un mod profesionist, fără a abdica de la anumite reguli de conduită, pentru că televiziunea nu-i o joacă, pur şi simplu, de-a imaginea şi de-a cuvântul, ci e o joacă făcută cu responsabilitate.

Cum merg vânzările revistei Business Woman? Care este strategia editorială?

Business Woman s-a axat pe femeile din mediul de afaceri, pentru că ele nu sunt puţine la număr

Eu sunt director editorial, mă ocup de conţinut… ca şi la Surprize, mă ocup de partea artistică. Eu sunt visătorul… şi nu prea mă implic în partea asta financiară, bănuiesc că sunt lucruri uşor de verificat, însă în altă sursă. Cred că e simplu de bănuit şi din titlul Business Woman. Există multe reviste de business care pun accentul mai mult pe partea masculină, pentru că ea este o forţă, nu e deloc de neglijat, nu-i aşa? Dar, Business Woman s-a axat pe femeile din mediul de afaceri, pentru că ele nu sunt puţine la număr, pentru că au idei extraordinare, pentru că deschid uşi nedeschise până atunci, pentru că au o forţă nemaipomenită de a ţine într-o mână propria familie şi în cealaltă mână o afacere cu mii de angajaţi, de aceea merită toată atenţia. Ca şi femeile din politică, femeile din mediul de afaceri au fost cumva văduvite de planul întâi în tabloul pe care îl vedem cu toţii zi cu zi. În ultima vreme şi datorită unei astfel de reviste şi datorită unui curent care s-a creat în jurul femeilor descurcăreţe din lumea noastră, se pare că ele stau mai bine în top.

Sunt femeile din România bune afaceriste?

Părerea mea e că multe dintre ele, da. Nu pot acum să generalizez, pentru că există femei care fac lucrurile bine şi femei care fac lucrurile prost. Aşa cum există şi bărbaţi care sunt foarte pricepuţi în afaceri şi bărbaţi care ratează şi au eşec, după eşec. Nu cred că ţine de sex treaba asta şi cred că ţine de ceea ce ai în minte, de pregătirea ta, de fler în afaceri şi de forţă interioră …şi o putere de muncă, să nu neglijăm asta, pentru că poţi să ai foarte multe idei, dar să nu ai acea putere de a-ţi duce ideile la capăt.

Când vei lansa colecţia de hăinuţe şi cu cine colaborezi pentru această colecţie? Era nevoie de un produs nou pe piaţă?

Hăinuţele sunt deja în reţeaua de magazine Carrefour din întreaga ţară, nu vă ascund faptul că pentru inovaţie am oferte din afara ţării şi sunt acum în negocieri. Hăinuţele au pornit de la o idee simplă. De la o inovaţie pe care am făcut-o pentru fetiţa mea, pentru a acoperi o nevoie a ei şi apoi ideea s-a lărgit. Am prezentat inovaţia mea unei creatoare binecunoscute de la noi, care-mi este şi prietenă, care m-a sfătuit să lărgesc colecţia de body-uri şi cu o colecţie de rochiţe de ceremonie. Colecţia se numeşte Violet, iar preţurile produselor sunt accesibile tuturor, chiar dacă materialele sunt de calitate. Deocamdată colecţia este alb –violet, dar în curând vom adăuga tot felul de alte motive coloristice şi simboluri, acum avem un baieţel şi o fetiţă pe post de îngeraşi, iar motivele se vor schimba mereu. Cu siguranţă de inovaţie era nevoie, pentru că e un lucru ce nu exista până în prezent şi nu e un moft. Acest body îl ajută pe copilul tău până în doi ani, fiind un accesoriu de vestimentaţie foarte folosit de mămici pentru copii lor, pentru ca aceştia să aibă confortul dorit, e elastic şi nu mai răneşte copilul în zona dintre picioruşe, în mod special şi e şi o economie în buzunarul copilului, pentru că fiind elestic îl cumperi mai rar, se măreşte odată cu copilul tău.

La ce vânzări te aştepţi pentru această colecţie? Care este publicul ţintă? Te gândeşti pe viitor, dacă afacerile merg bine cu hăinuţele, să-ţi deschizi un magazin propriu?

Nu mă întrebaţi astfel de lucruri, pentru că sunt nouă în domeniu. Eu sunt partea creativă şi partea care face promovarea acestei colecţii. Partea care ţine de distribuţie, de cifre, de lucruri de genul acestea îi revine partenerei mele, Irina Schrotter. Deocamdată, mi-am întins plapuma, de la 0 la 2 ani. E un experiment. Încercăm. Poate să fie o reuşită, poate să nu fie. Facem tot ce putem ca să fie un lucru foarte bun. Atunci când ne-am prezentat cu ideea noastră la Carrefour, cei de acolo au spus da …cu braţele deschise, ei având o mare experienţă şi având diverse branduri prezente în reţea, ceea ce îmi spune mie că e un puls pozitiv. Deocamdată nu mă gândesc la asta. Îmi place modul ăsta de lucru şi nu mă gândesc la un magazin propriu, pentru că e mai comod pentru mine să fac astfel.

Ai venit cu o carte, poţi să-mi povesteşti un pic despre ea: când se va lansa şi despre ce este vorba? În ce tiraj apare? Cît costă?

Este cartea “Preţuieşte viaţa”. În momentul în care cartea nu exista încă, precomenzile pe site-ul cărţii: http://www.pretuiesteviata.ro existau şi asta m-a bucurat foarte mult. Erau precomenzi din toată lumea, nu doar din România, ceea ce înseamnă că albumul ăsta, pentru că nu aş putea să-i spun carte, era unul aşteptat. E în primul rând tot sufletul meu în el. Am avut grijă să aibă o calitate foarte bună. Lucruri ca acesta, să-ţi dau de exemplu un mic detaliu: supracoperta unei cărţi care a are o copertă cartonată super glossy. E pur şi simplu o chestiune de fineţe, nu ai nevoie de ea, dar nu face decât să adauge un plus la calitatea ei. E vorba şi de o grafică extraordinară, făcută de români. Fotografii de calitate, făcute de fotografii noştri. Problemele legate, iarăşi de cifre, nu ştiu să ţi le spun, dar o să mă interesez. E o carte care nu costă puţin, pentru că e de calitatea şi de grosimea unei enciclopedii şi atunci preţul se ridică la 850 de mii lei vechi (85 RON). E un dar de experienţe şi înţelepciune cum spune şi subtitlul: Sfaturi, interviuri şi idei benefice de inspiraţie pentru ca tu să simţi viaţa merită trăită. “Preţuieşte viaţa” există deja la Târgul de carte Gaudeamus şi va exista în librăriile din toată ţara şi din străinătate, dar cel mai simplu e să o comanzi pe site. Tot acolo se află şi fragmente din carte, în care găseşti atâtea puncte de inspiraţie pe care n-aş putea să ţi le spun acum, despre felul în care poţi să găseşti echilibru în viaţă, poţi să treci frumos prin viaţă, să-ţi preţuieşti trupul, mintea, sufletul, spiritul, să ai grijă de ele, pentru a avea puţin mai bine în toate cele… şi nu pot decât să vă doresc să preţuiţi viaţa, pentru că atunci simţi că ea merită trăită.

Sursa: Money.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s